După cum stabileşte norma EN 1825 – 1, activităţile industriale trebuie să se ocupe de instalarea unor instalaţii speciale de separare a apelor menajere ce conţin grăsimi şi uleiuri. Separatoarele vor fi deci utilizate de fiecare dată când va fi necesară separarea substanţelor de origine organică de restul lichidului, realizând astfel un fel de primă epurare.

Câteva exemple ale sectoarelor interesate sunt măcelăriile şi abatoarele, precum şi bucătăriile restaurantelor, cantinelor şi fast-food. Dimensiunea nominală a separatorului depinde substanţial de cantitatea de apă. Lichidul saturat cu grăsimi, la intrare, este trecut printr-o plăcuţă de şoc inclusă în separator. Viteza fluxului suferă o încetinire datorită impactului, făcând ca jetul să se separe în mod natural, prin efectul gravitaţiei. Sedimentele(nămolul) se vor depozita pe fund şi vor fi deci separate de substanţele uşoare (uleiuri şi grăsimi), care rămân la suprafaţă.
   

Întreţinerea separatoarelor se face cel puţin o dată pe lună.